Frumusetea pastrarii marturiilor vetrei stramosesti la Buciumi

Satul Buciumi este asezat la 5 kilometri de municipiul Onesti, urcând spre padurile in care se afla “semnul celor trei hotare” (intre comunele din judetele Bacau, Vrancea si Covasna). Acest sat este impodobit cu toate frumusetile naturii, cu câmpii pline de rodul viilor, cu livezi intinse de meri, peri, pruni si nuci precum si cu firul de apa al unui pârâu ce strabate localitatea venind din codrii care se prelungesc spre “Tara Vrancei”. Satul este asezat de-a lungul unor mari pripoare cât si in deschiderea câmpiei marginite de dealurile impadurite. Acolo, pe culmile acestor dealuri s-o fi nascut legenda “buciumasilor lui Stefan cel Mare”, ce a intarit acest sat de razesi. Strabatând ulitele incurcate ale Buciumului, fara un om al locului te poti rataci foarte usor, ele oferind prilejul intâlnirii cu semnele unei arhaice civilizatii taranesti. Alaturi de fântânile cu doua galeti, apa fiind scoasa si de la peste 20 de metri adâncime, la rascrucea multor ulite intâlnesti troite invesmântate in perdele albe. Casele, altadata cu peretii dati in albastru (cu var cu sineala), acum surâd in bataia razelor soarelui de toamna, cu acoperisuri moderne iar pe pereti zaresti numeroase forme geometrice si motive florale realizate cu ciment. Printre numeroasele case ridicate in ultimii ani, stând straja timpului, ca marturie a unor vremi apuse, intâlnesti si mici bordeie, lipite de câte un gard ori cu acoperisul povârnit, pentru ca dintr-o data sa te poti minuna de cismele cu jgheaburi lungi, pentru adaparea animalelor. Satul Buciumi este cunoscut si prin harnicia oamenilor sai, de la cei care se ingrijesc de zarzavaturi si flori pentru a le vinde la piata din Onesti, la cei care se ocupa cu munca grea de la câmp si cresterea animalelor. Adevaratele mândrii ale buciumenilor sunt gradinile de pe lânga case, unde alaturi de straturile cu legume, de butucii de vie si pomii fructiferi de care se ingrijesc cu multa dragoste, oamenii “si-au incropit” si mici iazuri cu peste. Coborând pe ulitele inguste ale satului ramâi cucerit de silueta noii biserici ridicate in anii 1977 - 1979 de catre ctitorul Ioan Hârjoaba (preot, nepot de sora a monahului Isaiia, de la Manastirea Bogdana). Aceasta biserica, cu arcada interioara sprijinita pe doua coloane, a fost sfintita in anul 1980 iar in 1985 a fost pictata de catre Cristina Luca Turcea. Refacerea exteriorului si a acoperisului bisericii precum si construirea unui gard imprejmuitor a facut ca acest lacas de cult sa fie resfintit la 10 noiembrie 2006. Dangatul clopotului de peste 100 de ani al bisericii, care a fost recent retopit si pus la locul sau, prin sprijinul credinciosilor parohiei si al locuitorilor satului ce muncesc in strainatate, revarsa peste satul Buciumi evlavia bisericii in care se afla un inscris “fericiti cei ce inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura”. Alaturi de munca de fiecare zi, când isi impart timpul atât câmpurilor, livezilor si gradinilor dar si serviciului pe care multi buciumeni il au in Onesti, oamenii celor peste 1500 de gospodarii ale satului surprind in mod placut prin preocuparile lor. Pasionat in tot ceea ce face pentru istoria acestor locuri, Ghita Teaca a adunat mai multe sute de exponate etnografice, cu care si-a impodobit toate odaile unei case aflate sub pintenul unui deal, intr-un loc fermecator. El ne-a declarat: “Dintr-o mare placere am transformat casa intr-un muzeu, refacând interioarele taranesti ale caselor traditionale. Intr-o camera sunt expuse alaturi de un blidar vechi, traditional, prosoape de cânepa, covoare si scoarte taranesti cu urzeala din lâna de capra, costume nationale cum purtau strabunicii nostri, cu camasi de in si jaletca. Alaturi de aceste costume taranesti traditionale pastrate pe o lada de zeste ce are in jur de opt decenii (o camasa nationala este dinaintea anului 1900), se afla opaitul, o piua din anul 1863, causul, scaune si mese rotunde, ceramica, multe obiecte realizate dintr-un singur lemn, toate folosite in mai multe intrebuintari, in negura timpului”. La acest inedit muzeu, “tabloul” acestor exponate este completat si de mastile populare ce insotesc obiceiurile de la cumpana dintre ani iar costumele nationale sunt prezente si cu “mostre” in miniatura, ele impodobind, prin migala de a coase cu acul a Aristitei Teaca, peste 10 papusi. Pastrarea acestor obiecte etnografice ale identitatii locuitorilor Buciumului este intregita si de un sir de fotografii vechi, dar si de prezenta marturiilor celor care au luptat pe fronturile celor doua razboaie mondiale. Intâlnim astfel fotografii realizate in Campania armatei române din Bulgaria (in 1913), la Budapesta (in anul 1919) dar si in luptele pentru apararea Bucurestiului ori din Muntii Tatra (din anii 1941 - 1945). Alaturi de aceste fotografii, in muzeul aflat in casa lui Ghita Teaca staruie si numeroase distinctii militare obtinute de buciumeni in luptele de pe front. Fiind si un artist plastic cu simtul culorilor, la Muzeul din Buciumi privirile sunt atrase si de frumusetea a numeroase peisaje cu reconstituiri ale locurilor natale si portrete ale consatenilor sai, realizate de Ghita Teaca. In aceasta toamna muzeul are numerosi vizitatori, elevii scolii din sat dorind chiar sa sustina aici câteva ore de curs, in preajma marturiilor adunate cu mare destoinicie de catre Ghita Teaca. El ne-a declarat: “Cu orice prilej caut sa imbogatesc acest muzeu, multi oameni din sat venind in sprijinul meu, dornici de a pastra si transmite mai departe marturiile acestei vetre stramosesti”. Ion Moraru

http://www.infobc.ro