A murit Grigore Vieru

În această dimineată, la ora 1.30, poetul basarabean Grigore Vieru a murit la spitalul de urgenţă din Chişinău, ca urmare a rănilor din accidentul rutier de joi noapte. Pe 16 ianuarie, acesta se întorcea de la un eveniment organizat la Cahul, cu ocazia a 159 de ani de la naşterea lui Eminescu. Maşina în care Grigore se afla era condusă de Gheorghe Munteanu (47 de ani), un alt artist moldovean. Poliţia a declarat că starea vremii era nefavorabilă, viteza şoferului fiind prea mare pentru condiţiile de drum. La câţiva kilometri de Chişinău, automobilul s-a izbit de un panou publicitar. Pe 14 februarie, Vieru urma să împlinească 74 de a ani.

Astăzi era programat să plece spre Chişinău o echipă de medici români, pentru a-i asista pe doctorii din Chişinău. Un echipaj SMURD se afla deja acolo, cu scopul de a-l transporta pe Vieru la Bucureşti, însă starea acestuia nu a permis.
Ultimul raport medical arăta că starea poetului, chiar dacă era gravă, prezenta o ameliorare vineri, când tensiunea începuse să se stabilizeze, iar rinichii să-i funcţioneze. Acesta se afla în stare comatoasă, fiind conectat la aparate.
Diagnosticul cu care a fost internat a fost de politraumatism, traumatism cranio-cerebral închis, contuzie cerebrală, traumatism toracic închis, contuzia cordului şi a plamânilor şi contuzia organelor abdominale, ceea ce a dus la rezerve din partea medicilor. În trecut, poetul a mai suferit două infarcte şi câteva accidente de maşină.

Şoferul nu a suferit răni grave. La scurt timp de la pronunţarea decesului, prieteni şi apropiaţi ai poetului s-au dus la spital pentru a-l vedea pentru ultima oară şi pentru a fi alături de familia acestuia.

"Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul", a spus Grigore Vieru în 1973, la prima sa vizită în România. Visul poetului era unirea României cu Moldova.
Acesta este cunoscut mai ales pentru volumele de versuri "Numele tău", "Aproape" şi "Metafore albastre". Vieru a scris şi numeroase cărţi pentru copii şi sute de poezii.
Debutul său a avut loc în 1957, odată cu versurile pentru copii din "Alarma". La câteva luni după acest eveniment, a absolvit Institutul Pedagogic din Chişinău şi a devenit redactor la o revistă pentru copii. În 1960 s-a căsătorit cu Raisa Raicu (1960), cu care a avut doi copii, Tudor (iunie 1960) şi Călin (iunie 1965).

Operele lui Grigore Vieru:

1957 - "Alarma" (versuri pentru copii)
1958 - "Muzicuţe" (versuri pentru copii)
1961 - "Făt-Frumos curcubeul" şi "Bună ziua, fulgilor!" la editura "Cartea Moldovenească"
1963 - "Mulţumim pentru pace" (versuri) şi "Făguraşi" (versuri, povestiri şi cântece).
1964 - Revista Nistru publică poemul Legământ, dedicat poetului nepereche Mihai Eminescu.
1965 - "Versuri pentru cititorii de toate vârstele", prefaţat de Ion Druţă pentru care i se acordă Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret (1967).
1967 - "Poezii de seama voastră" (editura Lumina)
1967 - "Bărbaţii Moldovei" cu o dedicaţie pentru "naţionalistul" Nicolae Testimiţeanu ((revista Nistru)). Întregul tiraj este oprit, dedicaţia scoasă.
1969 - "Duminica cuvintelor" la editura Lumina cu ilustraţii de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită de preşcolari, care a devenit "obligatorie" în orice grădiniţă de copii.
1970 - "Abecedarul" (editura Lumina)- autori Spiridon Vangheli, Grigore Vieru şi pictorul Igor Vieru)
1970 - "Trei iezi" [3]
1974 - "Aproape" (versuri lirice, cu ilustraţii color de Isai Cârmu)
1975 - "Mama" (editura "Lumina" - cartea pentru cei mici, ilustrată de Igor Vieru)
1976 - "Un verde ne vede!" ( editura "Lumina" - volum pentru care poetului i se decernează "Premiul de Stat al Republicii Moldova" (1978).
1991 - "Metafore albastre" (editura Narodna cultura, Sofia - în colecţia Globus poetic, traducere în limba bulgară de Ognean Stamboliev (sursa: Wikipedia)


http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/836159/A-murit-Grigore-Vieru/